Si s-a petrecut si minunea: ganditorul cotrocenian a terminat cu intrebarile, la propriu si la figurat. 1. Interzicerea amnistiei si gratierii pentru corupti si 2. interzicerea adoptarii unor ordonante pentru infractori. Amandoua sunt un regal de inutilitate, o adevarata aflare in referendum. 1. Amnistia si gratierea sunt iertari individuale sau colective, partiale sau integrale a unor vinovatii, dar nu pot face obiectul unor acte normative exclusive. Adica, violurile si crimele pot fi amnistiate sau gratiate si doar coruptia nu? Formularea mi se pare foarte buna, pentru ca nu are nici o legatura cu notiunile de drept, deci raspunsul ei nu ar putea niciodata sa devina operant. Aceasta intrebare as fi pus-o altfel, avand in vedere ca tara e condusa de o dictatura parlamentara: "Sunteti de acord ca amnistia si gratierea sa redevina prerogative exclusiv prezidentiale? 2. Ordonantele de urgenta nu sunt adoptate nici pentru onesti si nici pentru infractori, ci ele sunt instrumente prin care guvernul are initiative legislatie, care nu devin operante decat dupa ce le aproba parlamentul. De infractori se ocupa o alta putere decat cea executiva - puterea judecatoreasca. Aici avem doua idei juridice intr-o singura propozitie, ceea ce anuleaza posibilitatea ca raspunsul sa produca urmari. Tot juridic, formularea reprezinta o antepronuntare, pentru ca ordonantele de urgenta care ataca "justitia" sunt in stadiul de intentie si nimic nu ma face sa cred ca vor fi date vreodata. Va fi un referendum ca apa sfintita: nu face rau, dar nu face nimic si nimanui bine. Mult zgomot pentru nimic.
