Fiecare popor are istoria lui si tot fiecare o prezinta relationat cu caracterul sau national. Spaniolii, bunaoara, au luat dovezile scrise si arheologice le-au sistematizat cu atentie (doar sunt vizigoti, la origine) si au compus o imagine finala a istoriei proprii, cu momente glorioase, dar si cu esecuri, tradari, greseli (uneori grave) etc. "Parintii" istoriei noastre au procedat invers: au gandit o istorie doar glorioasa, au luat ciocanul si au "spart" imaginea aceea, apoi, bucatile rezultate au devenit... "dovezi istorice" ale unei glorii discutabile. Citind cu atentie o carte de istorie a patriei, nu se poate sa nu ne deranjeze sa vedem ca toti domnitorii au fost niste sfinti sau, in cel mai rau caz, demni de a fi beatificati. Toate personajele istorice care se perinda prin carte au facut numai bine poporului, patriei etc., desi poporul a dus-o mereu prost, iar patria... cel putin la fel. Locurile ramase "neclare" (a se citi "negative") in acest puzzle istoric au fost pur si simplu ocultate. Stramosii nostri, cei din antichitate, prezentati acum ca fundament al civilizatiei mondiale, erau, de fapt, niste jefuitori de temut, care mergeau cu jafurile pana in apropierea Romei. Marturie stau imparatii romani care au condus campanii impotriva lor, de cele mai multe ori, fara nici un folos, legiunile romane fiind infrante regulat. Cum sa judecam corect prezentul, cand capul ne e plin de imagini glorioase, dar inexistente in alta parte?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu